Cu ajutorul Hope and Homes for Children, 9 copii au rămas alături de părinții lor

La marginea unui sat, o familie cu nouă copii își duce traiul de zi cu zi așa cum reușește și se pricepe mai bine. Căsuța în care locuiesc și-au ridicat-o prin forțe proprii. Din munca de potcovar a tatălui și din cea cu ziua a mamei.  Destinul a făcut ca acești părinți să aducă pe lume șapte băieți și două fetițe, doi dintre copii fiind gemeni. Cu vârste cuprinse între 2 și 10 ani, toți sunt veseli și zâmbesc mereu, în ciuda nevoilor pe care le au. Aleargă și se joacă pe terenul din jurul casei sau pe câmpurile din apropiere. Fără prea multe jucării, au învățat să se bucure de natură, desculți prin iarbă sau ploaie, dar fericiți să se poată cuibări în brațele mamei și să îl vadă pe tata venind seara acasă, după muncă. 

În urmă cu doi ani, părinții ajunseseră la limită. Din cauza veniturilor mici, care nu acopereau nevoile familiei lipsurilor, copiii erau foarte slabi și prost îmbrăcați. Mama se împărțea între spălatul hainelor cu mâna, curățenia casei și grija față de nevoile copiilor. Autoritățile locale semnalaseră cazul familiei Bota Direcției Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC). Medicul de familie care îi urmărea a constatat că micuții prezentau semne de malnutriție, greutate corporală și dezvoltare motorie necorespunzătoare vârstei. Soluția imediată propusă de autorități a fost una categorică: instituționalizarea copiilor. Fără fie luate în calcul traumele și șocul emoțional al separării, atât pentru copii, cât și pentru părinți. 

”Mama era lipsită de orice speranță. Speriată. Plină de teama că își va pierde copiii. Nu pot să descriu câtă tristețe am citit în ochii mamei în momentul în care am stat de vorbă cu ea. La fel era și tatăl. Nu puteau concepe că singura soluție era aceea de separare a copiilor de ei. Amândoi îi iubesc. Simțeau nevoia să-mi spună că muncesc așa cum pot. Că nu sunt indiferenți față de nevoile copiilor. Dar că nu câștigă mai mult. Că nu știu ce vor face dacă le vor lua copiii. A fost momentul în care am simțit că au nevoie de încredere, în primul rând. De o vorbă de încurajare, de sprijin pentru a depăși perioada de neliniște în care se aflau, dată fiind decizia luată de autorități. Am încercat să îi liniștesc și le-am promis că vom face tot ce este nevoie, împreună cu ei, pentru a evita separarea de copiii lor”, povestește Florina Crețar, asistentul social al Hope and Home for Children. Ea a fost prima persoană din viața lor care le-a oferit încredere și care s-a implicat cu tot sufletul în susșinerea aceastei familii.

Autorități sceptice

În încercarea de a preveni separarea copiilor de familie, Hope and Homes for Children a început un șir lung de demersuri pentru a stabili un plan de sprijin împreună cu autoritățile locale în cazul familiei Bota. Deși oamenii din sat aveau mare încredere în tatăl potcovar și se bazau pe el întotdeauna, autoritățile nu au avut încredere în privința reușitei lor. Nu credeau că, cu puțin imbold, responsabilizare și încredere vor fi în stare să iasă din impas și să se îngrijească mult mai bine de copii. În acest context, intervenția Hope and Homes for Children a vizat în primă instanță nevoile de bază ale familiei: hrană, îmbrăcăminte și încălțăminte, dotarea casei cu frigider și mașină de spălat semiautomată. Pe de altă parte, a fost menținută comunicarea cu autoritățile locale și cu reprezentanții DGASPC  în vederea monitorizării familiei. 

Semințele bunăstării

Familia a primit întreg sprijinul din partea Hope and Homes for Children, iar pe parcurs s-a văzut tot mai multă voință, seriozitate și responsabilitate din partea părinților. Fundația le-a oferit banii necesari pentru a-și cumpăra o vacuță care să le asigure lapte copiilor, precum și semințe pentru a cultiva grădina cu legume și zarzavaturi. Tatăl s-a ocupat inclusiv de pregătirea grajdului pentru vacă, iar mama, de grădină. Condițiile de trai ale familiei s-au îmbunătățit vizibil. Copiii sunt sănătoși și au început să meargă la grădiniță și la școală. Primesc permanent alimente, jucării și rechizitele necesare. De departe, cel mai mult s-au bucurat când Florina le-a dus o bicicletă. 

”Într-una dintre vizite, le-am dus din nou alimente, dulciuri, îmbrăcăminte, jucării, rechizite, creioane colorate și o bicicletă. Atât de fericiți nu fuseseră niciodată până atunci. Au plâns de bucurie. Mi-au spus că se vor duce cu ea în sat după pâine, cu rândul. E un sentiment de mare împlinire să văd și să simt atâta fericire. Se bucură mereu de fiecare lucru primit. Chiar și de banalele creioane colorate, atât de familiare pentru alți copii. Ori de câte ori ajung la ei cu daruri, fiecare își alege câte ceva pentru el, ca mai apoi să se bucure cu toții de tot ce au primit”, mai povestește Florina

Hope and Homes for Children a donat și materialele de construcție necesare refacerii casei, tatăl ocupându-se, singur sau ajutat de săteni și rude, să tencuiască, să pună parchet în două dintre camere și să acopere cu scânduri tavanul casei. Totodată, au fost montate geamuri și uși termopan. Mai trebuie realizate finisajele interioare, iar sprijinul pe care Fundația îl acordă familiei va continua. Alături de asistentul social din sat și managerul de caz din cadrul DGASPC, asistentul social al Hope and Homes for Children, Florina Crețar, monitorizează evoluția lor. 

Prin tot ceea ce au realizat, singuri sau sprijiniți, soții Bota au demonstrat cât de importantă este încrederea. Cât de importante sunt gesturile și lucrurile mărunte făcute de oamenii din jurul nostru. Cât de prețioasă este ascultarea și înțelegerea. Cu sprijin financiar, dar și moral, familia Bota a reușit să rămână unită. Pentru că locul copiilor este în familie. Lângă părinții lor, care le oferă iubirea și ocrotirea de care au nevoie.  

Text de Sorina Moldovan