Povestea lui Radu

Radu are 25 de ani şi a trăit în sistemul de protecţie a copilului încă de la naştere. A fost abandonat de către părinţii lui în maternitate pentru că sărăcia nu le permitea să-l îngrijească. La fel s-a întâmplat şi cu sora lui, Rada, doi ani mai târziu. Cei doi fraţi au crescut împreună în Leagănul Sighet, însă au fost separaţi când au ajuns la şcoală pentru că s-a considerat că Rada avea dificultăţi de învăţare şi nu putea merge la aceeaşi şcoală cu Radu.

Rada a fost transferată la Gârdani, Radu la Bocicoi, iar apoi în alte trei instituţii. Treptat, cei doi fraţi au pierdut legătura şi s-au reîntâlnit când erau deja mari şi nu mai găseau prea multe lucruri care să-i unească. Cei doi tineri, de acum adulţi, nu au niciun contact cu familia naturală şi, deşi şi-au întâlnit părinţii şi fraţii, nu îi leagă nimic de aceştia.

Radu a părăsit sistemul de protecţie a copilului acum câţiva ani, imediat cum şi-a găsit un loc de muncă. Despre experienţa lui în "protecţie" spune că a fost plină de abuzuri şi că e surprins că a reuşit să supravieţuiască în aceste condiţii şi, mai ales, în lipsa afecţiunii de orice fel. Pe parcursul vieţii lui, Radu şi-a dorit cel puţin o dată să se sinucidă.

Începând din 2009, Radu lucrează ca profesor suplinitor necalificat la o şcoală din apropierea familiei lui, care deserveşte o comunitate mare de rromi. În şcoală sunt 300 de copii pentru care Radu este o resursă importantă de validare a propriei etnicităţi: el este profesor de limba rromani şi mediator şcolar. Din păcate, în ciuda valorii pe care o aduce în şcoală şi în comunitate, Radu nu poate deveni titular pe post, ceea ce îi reduce în mod semnificativ veniturile şi nu îi oferă stabilitate. În fiecare an, el trebuie să dea examen pentru a fi repartizat pe post, iar pe perioada vacanţelor nu este plătit aşa cum sunt ceilalţi profesori titulari.

În ciuda dificultăţilor financiare, Radu continuă să studieze şi este pe punctul de a absolvi Facultatea de Litere, cu specializarea Asistenţă Socială. El cunoaşte îndeaproape comunităţile de rromi din Baia Mare şi se consideră un mediator informal, chiar dacă nu are şi resursele necesare.

În fiecare an şcolar, Radu obişnuia să locuiască la una dintre familiile de rromi de lângă şcoala unde lucrează şi trebuia să suporte cheltuieli care îi depăşeau cu mult veniturile. Povesteşte cât de greu îi era să-şi cumpere de mâncare şi să nu o împartă şi cu copiii familiei care îl găzduia.

Anul acesta, Radu a decis că trebuie să schimbe ceva în viaţa lui. Ne-a cerut ajutorul pentru a putea deveni, în sfârşit, independent. De când am început să-l sprijinim am văzut o transformare semnificativă în atitudinea lui şi în dorinţa lui de a dovedi că este mai mult decât un supravieţuitor al "protecţiei" statului. Suntem alături de el şi avem certitudinea că va reuşi.