Dreptul la apă e esențial pentru toți, la fel și accesul la apă curentă. Însă, într-o comună din Botoșani, o mamă singură și cei 10 copii ai săi se confruntă cu dificultățile accesului la apa atât de importantă într-o gospodărie. Pentru că nu au fântână în curtea casei lor, Liliana este nevoită să străbată zilnic, împreună cu 2 dintre fii săi adolescenți, o distanță de un kilometru, pentru a căra, cu ajutorul unei roabe, cantitatea de apă necesară pentru spălatul hainelor și al veselei, pentru animale, pentru igiena corporală și, în cazul în care nu plouă, pentru udatul grădinii.

Lipsa apei curente nu este singura grijă a acestei familii. Problemele lor, conform asistenților sociali ai Direcției Generale pentru Asistență Socială și Protecția Copilului, sunt aproape covârșitoare din punct de vedere financiar. Liliana a rămas singurul părinte al celor 10 copii, 7 băieți și 3 fete, cu vârste cuprinse între 3 și 20 de ani și a încercat, în limita restrânsă a posibilităților, să le asigure o viață cât mai decentă.

Stau cu toții într-o casă cu 4 camere, moștenită  de la părinți de Liliana și frații ei, care, fiind plecați din țară, le-au permis să locuiască acolo. Nu au baie, nu au utilități, iar încălzirea se face cu sobe cu lemne. Sursele lor de venit, alocațiile minorilor și banii obținuți ocazional de băieții mai mari care lucrează cu ziua în sat, nu sunt suficiente pentru acoperirea tuturor cheltuielilor casei - alimente, îmbrăcăminte, rechizite pentru școală, hrană pentru animale. Resursele sunt infime și nu au cum suporta costurile pentru construirea unui puț, nevoie prioritară atât pentru întreaga familie care este nevoită să se spele la lighean, cu rândul cât și  pentru grădină și animale. O altă problemă ar fi școala: după terminarea învățământului gimnazial, din cauza faptului că nu puteau suporta cheltuielile impuse de naveta casă - școală, cu atât mai puțin o eventuală chirie, fiii cei mari au renunțat la  ideea de a urma liceul și au rămas să își ajute familia și să aducă acasă puținul obținut.

Liliana este o mamă foarte devotată, are mereu grijă să le ofere copiilor săi un climat cât mai armonios și, deși nu își permite să le cumpere jucării,  încearcă să le ofere măcar un mic desert, câteodată: ”Mereu le trebuie câte ceva dulce, orice. Când am din ce, le mai fac câte o prăjitură”.

Deși  abandonul școlar al copiilor o apasă, este recunoscătoare pentru eforturile pe care ei le depun:   ”Mereu stau de vorbă cu ei. Mă ajută mult în gospodărie, mă ascultă și se sprijină unul pe altul între ei. Alți băieți adolescenți sunt preocupați de cluburi, de distracție. Ai mei sunt responsabili și mă bucură asta. Știu că au și ei nevoie să iasă, doar sunt copii, dar de fiecare dată stabilim împreună ora la care să se întoarcă și până acum nu am avut probleme. Sunt copii buni.”

Propria lor sursă de apă le-ar îmbunătăți considerabil viața

Au muncit și muncesc foarte mult, împreună, de la mic la mare. Întreaga grădină este plantată cu legume, au și câteva păsări, o scroafă cu purcei, de care au grijă cu drag și, recent, un iepure, primit de unul dintre băieți drept plată pentru munca prestată unor vecini, iepure de care cei mici sunt foarte încântați. 

Apa este indispensabilă pentru viață și pentru desfășurarea normală a activităților în cadrul unei gospodării și, pentru ea, o mamă și copiii ei merg cale de 1 km, zilnic, de la prima oră a dimineții, o încarcă în recipiente de plastic și o aduc acasă. Liliana cară apă chiar și pentru flori, pe care le prețuiește și despre care spune că: ”sunt frumoase și ne colorează viața. Din câtă apă avem, le întreținem și pe ele”. 

Liliana este conștientă de toate dificultățile prin care trec, dar este foarte conștientă că cea mai mare  dintre problemele cu care se confruntă familia ei este lipsa unei surse de apă în curtea casei. Iar o fântână proprie le-ar diminua considerabil eforturile pe care le depun și le-ar îmbunătăți calitatea vieții. Pentru familia Lilianei, strictul necesar nu înseamnă prea mult și, împreună, putem asigura acest strict necesar - dreptul la apă. 

Asistentul social din cadrul primăriei comunei în care locuiesc Lialiana și copiii ei s-a autosesizat în cazul familiei monoparentale, solicitând includerea acesteia într-un program de sprijin material. Așa a ajuns cazul la cunoștința Hope and Homes for Children, iar în lunile august și septembrie specialiștii Fundației au făcut mai multe vizite pentru a evalua nevoile familiei și a realiza un plan de interveție. Vom reveni cu informații pe parcursul intervenției.