Pentru a depăși toate sechelele unei vieți petrecute în orfelinat trebuie să muncești foarte mult, și, cu toate eforturile depuse, nu toți au norocul să reușească. Povestea lui Ilie Mureșan este despre un vis pentru care a muncit neîncetat. Ajuns într-un orfelinat pe când avea doar 3 luni și crescut de personalul din diferite centre de plasament, Ilie a trecut prin toate suferințele cauzate de lipsa unei familii în care să fie iubit, protejat și ajutat. 

Visul lui Ilie de a avea o frizerie a început dintr-o întâmplare, pe când avea 14 ani și a fost rugat să ajute să îi tundă pe cei aproximativ 200 de copii din orfelinat. A urmat apoi o școală profesională, unde a obținut calificarea de frizer. Numai că, la 18 ani, când a ieșit din sistemul de protecție, a fost nevoit să stea pe străzi și a avut parte de multe încercări eșuate în a-și găsi un loc de muncă. Primul om care i-a oferit o șansă a fost Nea Gelu, care l-a angajat ca ucenic la frizeria sa, iar lucrul acesta a reprezentat baza viitorului lui Ionuț. El a reușit să își deschidă propria sa frizerie, ”John Style”, micuță, dar curată, situată într-un cartier la periferia orașului Iași. 

După frizerie, și-a îndeplinit și visul de a avea o familie: este căsătorit cu Mirela, care provine și ea din sistemul de protecție, unde a ajuns în urma decesului  ambilor părinți. Ilie și Mirela au împreună trei copii, doi băieți și o fetiță. 

Însă problemele au fost constante pentru Ilie și familia lui. Împreună cu Mirela, a încercat să le ofere celor trei copii un cămin stabil și siguranță materială. Însă este destul de dificil să te descurci cu două chirii – una pentru casă, cealaltă pentru spațiul frizeriei – cheltuielile pentru utilități și întreținere, plățile către furnizori, necesitățile copiilor. Au fost nevoiți să se tot mute pentru că nu aveau o casă a lor. Mai mult, proprietarul ultimului apartament închiriat a decis să îl vândă, familia fiind nevoită să își caute o altă locuință. 

Pentru că Mirela, nevăzătoare fiind, nu are un loc de muncă, cei doi soți nu au putut accesa un credit pentru o casă a lor, așa că au depus la primărie dosarul pentru o locuință socială. Însă au ajuns pe lista de așteptare și acolo s-au blocat. După multele audiențe pe care le-a avut la autoritățile locale și după intervențiile comune ale Hope and Homes for Children România și ale DGASPC Iași la primărie, familia Mureșan a obținut, în cele din urmă, locuința socială mult-așteptată.

Hope and Homes for Children a continuat să susțină familia, prin renovare și dotarea locuinței primite cu mobilier, achiziționare unor electrocasnice (mașină de spălat, aragaz, frigider) și alte lucruri necesare unei familii. Pe lângă acestea, Fundația le-a acordat și suport financiar pe o perioadă de cinci luni în 2017, în special pentru asigurarea plății chiriei pentru casă și pentru salonul de frizerie, însumând 1.900 lei lunar. De asemenea, au mai fost alocate resurse pentru rechizite și acoperirea altor necesități ale copiilor pentru școală și  grădiniță.

Ilie îi ajută pe tinerii proveniți din sistemul de protecție

Pentru că nu poate rămâne indiferent în fața tinerilor care, asemenea lui, provin din centrele de plasament și sunt nevoiți să înfrunte o societate care nu le acordă prea multe șanse, Ilie a format la frizeria lui câțiva tineri ucenici, tineri ieșiți din sistemul de protecție, pe care i-a și angajat cu carte de muncă. Însă a rămas în urmă cu plata contribuțiilor către stat, acumulând astfel o datorie de 7.000 lei, plus majorările de întârziere, ajungând la un total de 16.000 lei – o povară prea mare, pe lângă toate celalalte cheltuieli lunare. 

Cu toate acestea, Ilie este un adevărat exemplu, demn de urmat. Are grijă de copiii străzii, îi tunde gratis, îi ascultă, îi încurajează și le vorbește cu drag. Oamenilor fără adăpost le oferă mâncare, îi ajută pe cei cu dizabilități, împărțind din puținul lui cu cine are nevoie și primindu-i fără ezitare în frizeria lui. 

Știe că cel mai important este ca fiecare să aibă pe cineva care să îi fie alături, cineva care să îi ofere măcar un sprijin sau un ajutor cât de mic. 

“Mă uit mereu în jurul meu și văd prea multă tristețe. Sunt mii de oameni și copii necăjiți ai căror ochi nu pot să vadă seninul, iar cei care nu sunt destul de puternici nu răzbesc singuri. Eu am avut șansa de a mă ridica mereu și de a găsi lângă mine oameni care să mă sprijine atunci când m-am clătinat. E mare lucru! Iar pentru asta nu pot decât să le mulțumesc tuturor celor care au crezut în mine, mi-au dat o șansă și continuă să mă susțină, pe mine și familia mea. Iar acum, mai mult ca oricând, voi continua să lupt pentru copiii mei minunați și soția mea dragă”, ne-a spus Ilie.

Este foarte dificil pentru tinerii care părăsesc sistemul de protecție a copilului să se integreze în societate atunci când ies din orfelinat. Anual, aproximativ 2.500 de tineri care împlinesc vârsta de 18 ani riscă să ajungă în stradă dacă nu au șansa de a-și continua studiile. Dintre aceștia, doar 15-20 de cazuri reușesc să se integreze în societate, să fie înțeleși și acceptați. Extrem de puțini. Cu greu își găsesc un loc de muncă, și acesta prost plătit, iar cu banii obținuți abia reușesc să acopere necesitățile zilnice. Este evident că sunt cazuri fericite, foarte rare de altfel, în care tinerii reușesc să dezvolte o afacere, să-și întemeieze o familie și să aibă propria casă. Însă aceste lucruri pot fi altfel dacă le vom oferi, împreună, acceptarea, includerea și sprijinul de care au nevoie. 

Text de Sorina Moldovan

 

Comment