O viață mai bună pentru familia Neculai

 

În luna aprilie, disperați, soții Neculai au sunat la Direcția Generală pentru Asistență Socială și Protecția Copilului din județul în care locuiesc pentru a cere ajutor. În urma finalizării unei succesiuni, urmau să fie evacuaţi într-o lună din camera modestă în care locuiseră până atunci, împreună cu cei cinci copii ai lor. Pentru că nu aveau o alternativă, rugămintea părinţilor a fost ca mama să fie găzduiţa împreună cu copiii în Centrul Maternal din oraș, tatăl urmând să doarmă pe stradă. Singura dorinţă pentru ei era ca minorii să nu fie instituţionalizaţi şi să rămână măcar alături de un părinte. 

Pe durata monitorizării familiei de către specialiștii noștri, toată lumea a fost impresionată de modul în care părinții, deşi extrem de săraci şi modeşti, îşi cresc şi îşi educă cei cinci copii. Între cei doi soţi nu au existat niciodată episoade de violenţă domestică, în familie nu se consumă alcool în mod excesiv, iar tatăl lucrează de aproximativ nouă ani la aceeaşi firmă de salubritate din oraș, fără a lipsi nemotivat nici măcar o zi. În ziua de salariu, în fiecare lună, vine acasă cu toţi banii câştigaţi pentru a chibzui cheltuielile împreună cu soţia, gândindu-se în primul rând la nevoile copiilor.

Mama, deşi modestă şi cu reminescenţele copilului crescut în orfelinat, este foarte ataşată de copii şi se zbate din răsputeri ca aceştia să fie îngrijiţi şi educaţi. În fiecare dimineaţă se trezeşte la ora 4 pentru a le pregăti cele necesare, după care îi duce pe fiecare la cele trei şcoli aflate în zone diferite ale oraşului. Apoi revine acasă, continuă cu spalatul, gătitul, curățenia și tot ce mai trebuie pe lângă casă. Din păcate, ”acasă” pentru cele şapte suflete era o odaie de aproximativ 9 metri pătraţi, fără geamuri, fără nici un alt obiect electrocasnic în afara unui frigider, primit din partea unei persoane generoase, şi a unui televizor care, mai toată ziua, era pe postul de desene animate. Jucării nu prea există în odăița lor, nici cărţi de colorat sau creioane colorate. 

Faţă de alţi părinţi care aleg calea cea mai uşoară, aceea de "a-şi da copiii la stat", soții Neculai au luptat mereu pentru a-și ţine copiii alături. Am reacţionat prompt pentru a-i salva pe cei cinci copii şi a-i menţine în sânul familiei, alături de părinţii lor responsabili. Primul pas a fost acela de a le găsi o locuinţă. Un apartament cu două camere, luminos, modern şi spaţios, chiar lângă un parc a fost pregătit, mobilat și utilat pentru familie. Angajații DGASPC au făcut donații care nu numai că au acoperit, ci au şi depăşit nevoile modeste cu care erau obişnuiţi membrii familiei Neculai: un frigider nou, o maşină de spălat automată, un fier de călcat, o găleată şi mop, pături, prosoape, perdele, covoare, lenjerii, farfurii, pahare, căni, hăinuţe multe pentru copii, haine pentru părinţi, încălţăminte pentru toţi şi, bineînţeles, multe - foarte multe - jucării. Înainte de a fi mutaţi, doar părinţii ştiau despre ce este vorba, cei cinci copii neavând nici cea mai vagă idee cu privire la ce va urma şi la faptul că destinul lor se va schimba radical.

La doar o lună de la apelul disperat al părinților, cei şapte membri ai familiei Neculai au păşit pentru prima dată pragul noii lor case. Reacția copiilor a fost de nedescris. După câteva clipe de șoc, au urmat exploziile de fericire. Niciunul dintre cei prezenți nu îi mai văzuseră până atunci zâmbind larg, cu feţele radioase. După ce şi-au văzut camera, pur şi simplu au râs şi au zâmbit în continuu. Au fost câteva momente care, pe toţi cei prezenţi i-au lăsat fără grai şi le-au adus lacrimi în ochi. Când asistentul social care s-a ocupat de caz s-a aplecat să ridice o jucărie, băieţelul de 8 ani cu autism, care relaţionează cu foarte mare greutate cu cei din jur, i-a prins capul în mâini, a pupat-o pe obraz şi a strâns-o la piept, zâmbind. Fetiţele cele mici au stat minute în şir şi s-au uitat în oglinda uşii de la baie. Când la propria imagine, când la persoana care stătea în spatele lor, neînţelegând despre ce este vorba. Niciodată nu avuseseră o oglindă și nu își văzuseră chipul într-una. La un moment dat, în timp ce explorau tot apartamentul, s-au aşezat toţi, fără să le spună nimeni, pe scaunele de la masa din bucătărie. O strigau pe mama să o întrebe dacă de acum încolo vor mânca la masă. La fel de emoţionaţi au fost şi părinţii care, de multe ori, au avut reacţii extrem de asemănătoare cu cele ale copiilor. Mama s-a speriat puţin crezând că a stricat geamul atunci când a încercat să îl deschidă, iar acesta s-a rabatat. La fel de mult s-au bucurat când au văzut cada din baie. În cei 37 de ani de viaţă, mama nu a făcut niciodată baie într-o cadă. Și nici copiii. Toată viaţa lor se spălaseră doar într-un lighean.

Destinul acestor copii s-a schimbat radical şi, orice s-ar întâmpla, traiectoria lor este una ascendentă, fiind aproape imposibil ca această familie să mai revină vreodată la modul şi condiţiile anterioare de trai. Familia Neculai locuieşte astăzi într-un cămin minunat. Iar atunci când spun ”acasă”, li se luminează faţa cu zâmbete largi şi fericire.