Dina vrea să devină educatoare pentru a ajuta alți copii, așa cum a fost și ea ajută de educatoarele din casa de tip familial în care a crescut 

Abandonată la numai 2 ani, Dina a avut ambiția să ajungă la facultate pentru a deveni educatoare și pentru a ajuta alți copii care au trecut prin experiența traumatizantă a abandonului. Astăzi are 21 de ani și e studentă în anul 2 la Pedagogie. Locuiește într-o casă de tip familial deschisă de Hope and Homes for Children.

Dina și sora ei au fost abandonate și trimise la un Leagăn de copii la vârsta la care abia începeau să înțeleagă ce se întâmplă în jurul lor. O imagine i-a rămas întipărită în minte, cum copiii stăteau aliniați la oliță, pe un coridor lung. Era singurul moment în care micuții se puteau vedea între ei, deoarece majoritatea timpului îl petreceau în pătuț. Se mai vedeau și în sala de joacă, dar acolo nu aveau prea multe jucării. 

”De regulă încercam să-i dau surorii mele ce jucării găseam, ca să nu mai plângă. M-au impresionat întotdeauna pereții vopsiți în culoarea aceea verde rece, și atât de imenși mi se păreau. Astăzi, la 21 de ani, observ că încerc să evit acea culoare atât în dormitorul meu cât și în toate hainele pe care mi le aleg. Probabil lipsindu-mi iubirea familiei, acum îmi explic de ce eram atât de dornică să fiu îmbrățișată și strânsă la piept de oricine trecea prin apropierea mea. Atunci nu conta dacă era o doamnă educatoare sau orice străin care ne vizita, cerșeam acea atenție, care era de fapt o manifestare a unei singurătăți”, își amintește Dina.

Își amintește și azi camerele acelea imense, cu pătuțuri lângă pereți și cu un covor în mijloc pe care erau lăsați să se târască după cum puteau. ”Probabil vroiam să explorez dar eram destul de stângace și speriată. Visul meu era să ajung la cele ferestre mari unde credeam că voi descoperi o altă lume, doar fiindcă erau atât de sus și atât de imposibil de escaladat”.

Schimbarea în bine

Din fericire, după un an, cele două surori au fost mutate la o casă de tip familial deschisă de Hope and Homes for Children. De atunci, viața lor s-a schimbat. Au început să meargă la grădiniță, să își facă prieteni, să se simtă iubite și să își trăiască copilăria.

”Cele mai importante momente din viața mea le-am petrecut aici, în casa de tip familial.  Prima mea păpușă, prima mea zi de naștere cu tort, prima mea rochiță care consideram că e de prințesă, primul Crăciun cu multe cadouri. Pe mama am cunoscut-o abia la 10 ani. Îmi amintesc prima noastră întâlnire cu mama de când ne-a părăsit: ne-a îmbrățișat, ne-a pupat însă nu a putut să-și dea seama care era Dana și care era Alina. Ne-a mai căutat de câteva ori însă după ce și-a refăcut viața nu ne-a mai căutat deloc”, își mai amintește tânăra.

Cum să transformi un dezavantaj într-o oportunitate

Abandonul nu a fost singurul abuz suferit de Dina din partea părinților. Când avea doar cinci ani, tatăl ei a venit să o viziteze și, sub pretextul că o scoate la plimbare, a luat-o cu el. Deși bucuroasă să fie cu tatăl ei, Dina a simțit rapid că ceva nu e în regulă. Înfometată și pe drumuri, fetița s-a speriat și a simțit din nou o stare cumplită de nesiguranță, cu-atât mai mult cu cât tatăl obișuia să bea alcool. Ca urmare a gestului său nesăbuit, tatăl a primit interdicția de a o vizita. Drept razbunare, el nu a mai fost dispus să semneze absolut niciun act prin care să i se permită să meargă, spre exemplu, în vacanțe în Italia, ca sora ei sau alți copii din case.

”Dacă era vorba de o excursie sau o vacanță în țară, mereu trăiam cu teama că el va veni și mă va fura din nou. Inclusiv când mergeam la școală tot timpul mă uitam în spate să văd dacă nu vine să mă fure”, povestește Dina. 

Prima ieșire în afara țării a fost după ce a împlinit 18 ani, în Ungaria, într-o excursie organizată de Hope and Homes for Children. ”A fost o experiență minunată, și pentru prima oară de când am împlinit 18 ani, am putut să iau decizii fără a necesita acordul părinților. Părinții mei adevărați au devenit educatoarele din casă. Tot ce sunt astăzi este datorită educatoarelor care m-au crescut și Fundației Hope and Homes for Children”.

Fiind privată de dragostea părinților și de micile bucurii ale copilăriei, Dina s-a refugiat în învățătură. Când a terminat liceul pedagogic, s-a hotărât că trebuie să continue cu o formă de învățământ pentru a-și creea un viitor și un rol în viața de adult. În prezent, Dana e foarte implicată în activități de voluntariat și ajută copiii din casă la efectuarea temelor.

”Când voi termina facultatea sper să devin o educatoare bună și un exemplu pentru cei pe care îi voi îndruma, pentru că aici am învățat să împart, să ajut și să trăiesc fiecare moment”, spune Dina.