Claudiu are 23 de ani şi se pregăteşte să pornească pe drumul minunat, dar şi înfricoşător, al vieţii pe cont propriu. E înarmat cu mult entuziasm şi a muncit din greu să-şi dezvolte abilităţile de viaţă independentă, însă are şi temeri pentru că, spre deosebire de alţi tineri de vârsta lui, el nu are părinţi pe care să se poată baza în momentele dificile. Tatăl lui a murit în urmă cu 10 ani, iar cu mama vorbeşte foarte rar. I-au rămas patru surori şi doi fraţi, însă el este fratele cel mare şi cel de la care ceilalţi se aşteptă la sprijin şi încurajare.

Când Claudiu avea 11 ani, el şi fraţii lui au fost găsiţi de către autorităţi singuri într-o casă dărăpănată dintr-un sat uitat de lume. Mama lor îi lăsase singuri pe o perioadă nedeterminată. Nu aveau căldură, curent electric sau mâncare, hainele de pe ei aproape că se dezintegraseră de tot, aveau păduchi şi dădeau semne de tuberculoză. Au fost trataţi şi apoi transferaţi într-un centru de plasament.

Condiţiile din instituţie nu i-au ajutat pe cei şapte fraţi să aibă o viaţă mai bună. Instituţia era un vechi castel aflat în paragină, aşezat în vârful unui deal dintr-o zonă izolată. Majoritatea încăperilor erau goale, copiii împărţind 4 camere. Sala de mese era situată sub nivelul solului şi era mereu foarte rece. Când HHC România a ajuns la această instituţie şi a închis-o, o parte din copii au fost plasaţi în două case de tip familial şi o parte au fost sprijiniţi pentru inserţia socială. Claudiu şi fraţii lui au fost transferaţi într-una din case.

După mutare, copiii s-au adaptat cu o viteză extraordinară la noua viaţă şi au părut să înflorească. Atmosfera de familie, prezenţa fraţilor şi prietenilor i-au ajutat şi mai mult să evolueze armonios. Claudiu s-a transformat şi el. Dacă în instituţie era tăcut şi uneori necomunicativ, în prezent este dornic să se implice în activităţi de toate felurile. A devenit mai deschis şi mai sociabil. Noile experienţe l-au ajutat să-şi dezvolte abilităţile de viaţă independentă: are grijă de el şi de cum arată, menţine curăţenia în camera lui, se implică în treburile casnice, ajută la bucătărie.

Claudiu este atât de îndrăgit de cei din casă şi din comunitate încât a fost remarcat chiar de primarul comunei, care i-a oferit un loc de muncă (agent de pază) şi un spaţiu de locuit. Claudiu este încântat şi s-a apucat deja de amenajarea noii sale locuinţe, pentru care primeşte şi sprijinul HHC. Pentru a-l ajuta să pornească pe noul drum cu dreptul, HHC i-a oferit produse de igienă, o sobă pentru încălzit şi gătit şi o maşină de spălat. Prin Clubul Rotary Voievodal (Sighetu Marmaţiei), Claudiu a mai primit un pat, o saltea, un dulap, o masă şi două scaune. După toate lucrurile bune care i s-au întâmplat, Claudiu spune că nu-şi mai priveşte viitorul cu atâtea emoţii ca la început. Acum e cu adevărat pregătit, iar noi suntem alături de el.