Narcisa, un suflet chinuit, salvat de propriul copil

Narcisa a fost abandonată încă de la naștere. A crescut în mai multe instituții ale statului până când a ieșit din sistem, la vârsta de 22 de ani. Nu a reușit să-și obțină autonomia și independența, problemă cu care se confruntă majoritatea tinerilor crescuți într-un sistem instituționalizat. A avut parte de consiliere și îndrumare constantă, însă rezistența scăzută la frustrare, permanenta nevoie de atenție și validare, dar și limbajul agresiv i-au subminat constant încercările de a-și menține locul de muncă.

Sistemul nu poate ține loc de mamă și de tată, iar de cele mai multe ori asta se vede în nesiguranța afectivă și lipsa încrederii în forțele proprii. Narcisa a fost mereu atrasă în relații cu parteneri nepotriviți, ceea ce o întorcea de fiecare dată în stradă. În urma acestor relații, a născut 3 copii, care azi au vârste cuprinse între 1 și 10 ani. Nu a știut niciodată ce înseamnă să ai un părinte, drept urmare nici nu a știut cum să își asume acest rol. Pe lângă asta, dezechilibrul comportamental și emoțional au cauzat despărțirea de primii doi copii. Multă vreme a locuit pe stradă, cerșind. În 2015, Narcisa se afla la Centrul Maternal când autoritățile i-au luat cel de-al doilea micuț. Atunci a avut un șoc puternic. A trebuit să se supună, deoarece nu putea să stea cu copilul pe stradă. Instinctul matern și-a spus atunci cuvântul. Când cel de-al doilea copil i-a fost smuls din brațe, asta a motivat-o să facă o schimbare reală în comportamentul ei.

De doi ani reușește să își mențină locul de muncă

Deși beneficiase de tot suportul și sprijinul Fundației Hope and Homes for Children, odată cu părăsirea, perioada ei de rătăcire a constituit o mare provocare și pentru asistentul social al Hope and Homes for Children, care dorea să  o aducă pe drumul cel bun.

Narcisa a învățat, pas cu pas, să devină mamă în adevăratul sens al cuvântului. A început cu responsabilizarea pentru propria existență. De aproape doi ani este încadrată în muncă. A beneficiat o vreme de serviciile Adăpostului de Noapte, iar stările de furie și agresivitate s-au redus considerabil. Frecventarea unui loc de muncă i-a dezvoltat abilitățile de socializare și a început să comunice mai bine. A învățat să vorbească civilizat și să-și cenzureze limbajul jignitor. Al treilea copil s-a născut în august 2016. Un băiețel pe care îl adoră și care a făcut-o să se responsabilizeze și mai mult. Motivată de copilul ei și de frica de a nu-l pierde, Narcisa a învățatsă-și asume rolul, să tolereze obstacole și greutăți și să facă sacrificii. Nu pentru ea, ci pentru copil. Aceasta era motivația ce îi lipsea. Cineva mai important decât ea, pentru că pentru ea însăși nu era motivată sa lupte.

În prezent este monitorizată de asistentul social al Hope and Homes for Children, la care apelează ori de câte ori este nevoie. Nu îi este deloc ușor să facă față provocărilor și presiunilor de orice fel. Nu a putut beneficia de concediu de maternitate, ci doar de perioada de trei luni de concediu post natal. A fost nevoită să se întoarcă la muncă, fără fără să aibă cu cine să lase copilul, și a trecut prin momente în care era foarte ușor să cedeze. A apelat la cunoștințe, rude sau prieteni care să stea cu copilul cât timp ea era la serviciu. A fost refuzată de multe ori, însă insista cu disperare, de teamă să nu-și piardă locul de muncă. Fără un venit stabil știa că-și poate pierde și cel de-al treilea copil. Erau perioade lungi în care nu reușea să doarmă deloc, lucrând pe schimb de noapte, și preluând copilul la ieșirea din schimb. Dar Narcisa a rezistat pentru copilul ei.

Hope and Homes for Children i-a oferit suport financiar și emoțional în toată această perioadă

Nevoile financiare de orice fel, pentru scutece, lapte praf, medicamente, servicii medicale, hrană și îmbrăcăminte pentru bebeluș, i-au fost acoperite de Hope and Homes for Children. Acest lucru i-a oferit siguranță și a împiedicat destabilizarea ei. Creșele nu oferă servicii pentru mamele singure care lucrează în trei schimburi, așa că o soluție a fost angajarea unei bone. O soluție salvatoare a fost cuplarea ei cu o altă mamă aflată într-o situație similară. Hope and Homes for Children a intermediat întâlnirea Narcisei cu o altă tânără mamă provenită din sistem, care avea un băiețel și fusese părăsită de partener și încadrarea în muncă la aceeași societate și pentru cea de-a doua mamă. De asemenea, a închiriat o locuință potrivită pentru cele două mame și copiii lor. În momentul de față, cele două femei  lucrează în schimburi diferite și se responsabilizează reciproc în îngrijirea alternativă a copiilor. Amândouă fac tot posibilul să se bucure de copiii lor și să nu ajungă în situația de a-i pierde.

Mai mult decât atât, Narcisa se interesează de ceilalți doi copii ai ei, instituționalizați. Îi vizitează constant și chiar se îndatorează pentru a le duce cadouri de fiecare dată când ajunge la ei. Pe cel mic îl poartă mereu cu ea. Este un copil frumos, sănătos și vesel. Narcisa se redefinește acum, confruntându-se cu cele mai mari provocări ale ei, cu încercările de a se defini ca mamă, ca om, ca femeie. Are alături un om special și drag. Asistentul social care a înțeles-o, a ”certat-o” atunci când a fost cazul, a ajutat-o să învețe din greșeli și a avut încredere în ea și reușita ei. Este primul om la care se gândește atunci când se află la ananghie, pe care îl caută atunci când are tendința să cedeze ori să spună că nu mai poate. De la ea își recapătă încrederea în sine și în forțele proprii, ea îi reamintește mereu ce om minunat și puternic este.

”De multe ori avem tendința de a respinge o persoană cu un comportament agresiv, neadecvat, fără a avea răbdare să vedem omul care se ascunde în spatele acestui comportament. În cazul tinerilor ca Narcisa vom găsi adeseori, în spatele comportamentelor greu de tolerat, suflete mari, puternice și generoase, capabile de multă dăruire și forță de sacrificiu. Trebuie doar să-i înveți să se privească cu alți ochi, să-și vadă darurile și să le scoată la lumină”, subliniază asistentul social al Hope and Homes for Children România.

 

 Text de Sorina Moldovan