Se spune că un necaz nu vine niciodată singur. Mirela a simțit pe pielea ei însemnătatea acestor cuvinte. Să fii mamă a șapte copii, dintre care doi cu diferite grade de dizabilități și majoritatea cu probleme oftalmologice grave, nu e deloc ușor. Cei șapte copii au vârste cuprinse între 10 și 21 de ani. Tatăl îi vizitează sporadic, fără a contribui financiar la creşterea lor. Să fii nevoită să-i crești singură și să faci față tuturor dificultăților este extrem de greu. Mirela e un exemplu de voință și forță, optimism și curaj. O mamă a cărei dragoste pentru copiii ei a fost mereu mai presus de orice, dragoste care s-a împletit cu toate celelalte pentru a învinge, pentru a le da copiilor încredere și suportul cel mai bun. Peste toate problemele, s-a mai adăugat una. Cea mai mare dintre fete, încă minoră, i-a spus că a rămas însărcinată în urma unei relații pasagere. A simțit că nu mai poate face față tuturor problemelor și nevoilor și a fost la un pas de a-și abandona copiii. Dar n-a făcut-o. A avut curajul să ceară ajutor, îndreptându-se cu speranță spre Fundația Hope and Homes for Children.

Carmen Magyari, asistent social în cadrul Hope and Homes for Children, a găsit familia în condiții greu de imaginat în 2016. O casă improvizată, ridicată cu diverse materiale adunate, construită într-o zonă periferică a municipiului Baia Mare. 

”Când am fost să constatăm nevoile familiei, i-am găsit pe copii stând cuminți în interiorul spațiului de locuit, format dintr-o singură cameră sărăcăcioasă. Se simțea miros de umezeală din cauza infiltrațiilor de apă. Nu aveau curent electric și apă curentă. Sărăcie și tristețe. Asta am văzut și simțit. Dar cu toate acestea, deși sărăcăcios, copiii erau curat îmbrăcați. M-a impresionat foarte mult hotărârea mamei de a face ceva pentru a ieși din impas și am apreciat faptul că nu și-a abandonat fiica însărcinată. Mi-a spus că își dorește să o ajute cumva și că își va asuma și creșterea nepoatei, dar că nu mai știe cum. Își făcea griji pentru că îi lăsa pe copii acasă singuri și nesupravegheați de multe ori, fiind mai mereu pe drumuri în căutarea de soluții pentru a trece peste fiecare zi”, povestește Carmen. 

Familia Mirelei a intrat în programul de prevenire a separării copilului de familie. Primul lucru a fost să le asigurăm membrilor familiei hrană și îmbrăcăminte. Totodată, mama a fost sprijinită să facă investigații medicale în vederea verificării stării generale de sănătate a tuturor membrilor familiei. Așa s-a constatat că majoritatea copiilor suferă de strabism, iar doi dintre copii au fost imediat încadrați în diferite grade de handicap. Mama, la rândul ei, a fost diagnosticată cu edem cerebral. Au primit tratamente medicamentoase, Hope and Homes for Children suportând costurile acestora ori de câte ori a fost nevoie. Locuința a fost branșată la rețeaua de electricitate. A fost refăcut acoperişul, s-a montat uşă la cameră, iar locuința a fost dotată cu maşină de spălat, mobilier, frigider, fiind asigurate și produse de igienă corporală, pentru casă și tichete de masă. Apoi s-a trecut la extinderea locuinței, iar în prezent totul arată altfel.

În ciuda greutăților și a problemelor de sănătate, Mirela este o femeie foarte descurcăreață, optimistă și mereu zâmbitoare. Recunoscătoare pentru sprijinul, inclusiv moral, pe care l-a primit și îl primește în continuare, se consultă mereu cu asistentul social al Hope and Homes for Children pentru tot ce face pe lângă casă. Gestionează cum poate mai bine resursele financiare și negociază drastic orice investiție pe care o face. Nu-i este ușor nici acum, dar merge mai departe de dragul copiilor. Se preocupă să fie mereu curați, să aibă rezultate școlare cât mai bune și îi învață să fie responsabili pentru a-i fi și ei sprijin. Între timp, fata cea mare a născut o fetiță. Toți membrii familiei o iubesc și se ocupă de ea fiecare. Mirela o consideră copilul ei, iar de când a venit pe lume spune tuturor că are 8 copii. 

 

Text de Sorina Moldovan

Comment