În anul 2000, în România, aproape 100.000 de copii trăiau în instituții de tip vechi de protecție a copilului. În 2016, aproximativ 8.000 de copiii erau încă instituționalizați.
 

Traumele și consecințele devastatoare ale instituționalizării copiilor sunt printre cele mai dure forme de abuz și de violență. Copiii care cresc în instituții manifestă întârzieri în dezvoltarea fizică, emoțională, socială și cognitive. Tinerii care părăsesc instituțiile au probleme în a deveni independenți și sunt expuși la abuz, exploatare, trafic sau comportament antisocial.

Misiunea noastră este să închidem toate orfelinatele din România până în anul 2022.

Căutăm pentru copiii din orfelinate cele mai potrivite soluții – anume, pe cele mai apropiate de mediul familial. Odată scoși din instituții, copiii pot fi reintegrați în familiile lor, atunci când acestea oferă condiții potrivite, pot ajunge în grija unor asistenți maternali, sau pot fi adoptați.

Copiii care au nevoie de îngrijire specializată, și pentru care reintegrarea în familie și asistența maternală nu sunt posibile, sunt plasați în case de tip familial, în care trăiesc cel mult 10-12 copii. Aici, copiii se bucură de un mediu apropiat de cel familial - primesc găzduire, îngrijire, educație, sprijin emoțional și consiliere pentru dezvoltarea deprinderilor necesare unui trai independent.

 

Povestea Olgăi

„Floare de Colț”